De ce să lăsăm copilul în vacanță la bunici
Maia are acum 8 ani. De maxim doi ani a început să rămână în vacanță la bunici, fără noi. Deși bunicii îi fac mereu pe plac, ea a fost și încă este foarte lipită de mami. Niciodată nu am forțat-o să rămână undeva dacă nu și-a dorit și am lăsat-o până ce inițiativa a venit din partea ei. Am pierdut ceva? Probabil că da… câteva zile puțin mai libere pentru mine, dar cu siguranță am câștigat ceva pentru ea, pentru adultul care va deveni. Consider că este foarte important ca micuțul să aleagă singur momentul în care să se desprindă, cu pași mici, de acasă. Trebuie încurajat, dar niciodată constrâns. Bine… mai sunt și excepții, momente când chiar nu avem de ales. Dar, din fericire, la noi nu a fost cazul.
De ce să îți lași copilul în vacanță la bunici
Uneori, această „desprindere” de acasă a copilului, este mai grea pentru părinți, decât pentru copii. Totuși, este important să îi permiți să facă acest pas, iar mai jos voi scoate în evidență câteva motive:
- independența. Copilul va descoperi sentimentul de independență și va prinde încredere în sine, lucru extrem de important pentru o dezvoltare armonioasă.
- pauza de la reguli. Acasă, orice copil are parte de reguli. Lucru absolut normal. Totuși, și ei au nevoie de o pauză, au nevoie să facă diferite lucruri fără să țină cont de reguli. Această vizită prelungită la bunici, le poate oferi pauza mult dorită. Chiar dacă și acolo vor respecta anumite reguli, cu siguranță sunt mult mai puține decât acasă.
- aer curat. Dacă aveți părinții la țară, faptul că micuțul are ocazia să respire alt aer, este un mare plus. Tot norocoșii care au bunici la țară, se vor bucura de animale, flori, fructe proaspete din grădină sau livadă.
- relaxare pentru voi. Deși veți sta mereu cu gândul la el, faptul că nu strigă cineva de 1000 de ori pe zi „mi-e foame”, vă poate asigura puțină relaxare. Nimic nu e mai frumos decât să îți petreci timpul cu familia, dar oricine mai are nevoie de câteva momente pentru el. Este ceva absolut normal.
- bucuria bunicilor. Aceste vizite vor aduce multă bucurie bunicilor.
Tu îți lași copilul în vacanță la bunici?
Foarte bune motive! Eu o las pe Denisa la mami si am lasat-o intotdeauna la parintii mei. Am avut o perioada cand nu prea o lasam, cand era tatal meu foarte bolnav. Dar acum e si mai usor pentru noi, ca locuim in acelasi oras cu mami. Doar ca nu ne incadram in partea cu „bunicii de la tara”, ba chiar mami sta la bloc, etajul 4, iar noi la casa.
Toată copilăria am suferit de lipsa unei vacanțe reale la bunici. Locuiam în același oraș, la bloc. La mine au compensat taberele școlare în care am mers de la 4 la 14 ani.
Vacanțele la bunici sunt cele mai frumoase!❤ Un articol frumos!
Eu nu am stat la tara, la bunici, cand eram mica, dar aud in jurul meu atatea povesti frumoase si sunt convinsa ca si fiica ta va avea pe viitor aceleasi povesti frumoase. Bravo!
Foarte adevarat!!!
Well.. al meu are un singur bunic in viata, pe tata. Si el sta tot in Bucuresti, tot la bloc. Nu avem nicio “la tara”, din pacate…
Da, cu tata il las, ba chiar tata mi-a fost “bona” ? vreo luna de zile, cand era Andrei mai micut. Si acum, desi are 82 de ani, are timpul lui cu unicul lui nepot. Le prinde extrem de bine amandurora.
Din păcate eu nu mi-am cunoscut bunicii și tare mult mi-aș fi dorit sa petrec timp cu ei.
Multumesc pentru articol. Postarea ta mi-a adus aminte de vremea cand mergeam si eu la bunici, in vacanţă.
Frumoase vremuri, frumoase amintiri.
Cu drag!
Si eu ii las de fiecare data cand vor. Le prinde tare bine.