Scrisoarea pierdută de la Auschwitz de Anna Ellory
În weekend am avut musafiri și ne-am simțit tare bine. Nici nu mă gândeam că voi apuca să citesc prea mult. Totuși, m-am gândit că nu ar strica să încep Scrisoarea pierdută de la Auschwitz de Anna Ellory. Ei, bine, mi-a plăcut atât de mult încât în fiecare mică pauză pe care am avut-o am citit și azi-noapte nici nu am vrut să aud de somn până nu am terminat-o. Mi-a plăcut extraordinar de mult.
Scrisoarea pierdută de la Auschwitz de Anna Ellory nu e nicidecum doar o altă carte despre Auschwitz. Nu este doar o altă carte despre război, care vorbește despre aceleași evenimente, dureroase de altfel, dar despre care s-a tot vorbit. Scrisoarea pierdută de la Auschwitz de Anna Ellory are ceva în plus. E foarte bine scrisă. E dureroasă, e dură, dar și frumoasă. Mi-a plăcut foarte mult și povestea din prezent, care a fost aproape la fel de marcantă ca și cea din trecut. Știu că nu se poate compara nimic cu viața din lagăre, dar cicatricele lui Miriam au fost la fel de adânci ca ale femeilor din lagăre, chiar dacă nu la fel de vizibile.

Scrisoarea pierdută de la Auschwitz de Anna Ellory : „O lectură emoționantă, terifiantă și sfâșietoare.” – Jill Mansell
Miriam trăiește alături de soțul său de douăzeci de ani. În tot acest timp, acesta a controlat-o, a umilit-o, a abuzat-o și a izolat-o de lume, inclusiv de familia ei. Atunci când este sunată și anunțată că tatăl său este pe moarte, ceva în Miriam se schimbă. Vrea să fie alături de el, să îl îngrijească. Așadar, fuge de acasă, chiar dacă știe că soțul său o va găsi și o va obliga să se întoarcă, folosindu-se de istoricul ei medical și de viața lor de până atunci.
Între timp, Miriam încearcă să rezolve tot ce se poate și să își ocupe orele libere. Atunci când găsește o rochie-uniformă veche, dar și numărul tatuat pe brațul tatălui său, Miriam începe să își pună întrebări. În tivul rochiei găsește multe bilețele, iar toate îi sunt adresate tatălui său. Curând își dă seama că nu sunt de la mama sa, ci de la altă femeie care părea îndrăgostită de tatăl său.
Încercând să pună totul cap la cap, Miriam află lucruri despre tatăl său de dinainte să se nască ea, dar și lucruri de neimaginat despre femeile din lagăre. Lucruri odioase greu de imaginat, care o dau total peste cap. Citește despre „fetele iepuri” – femeile pe care s-au făcut experimente. Citește despre cruzimea gardienilor și despre lucrurile de care erau capabili oamenii în acele vremuri.
Scrisoarea pierdută de la Auschwitz de Anna Ellory nu este o carte ușor de citit, deși este îndulcită de povestea de dragoste dintre tatăl lui Miriam și femeia care îi scria bilețele. Cu toate acestea, nu o vei putea lăsa din mâini până când vei ajunge la final. WOW! WOW! WOW!
Pare o carte frumoasa cum sunt toate legate de Auschwitz. Am sa o pun si eu pe lista.
Imi olac cartile legate de holocaust, au o durere, dar si o sensibilitate aparte
Tot ce este despre Auschwitz imi place si ma pasioneaza, aceasta carte nu am citit-o dar vreau, o pun pe wishlist
Vai, de cand am pe lista aceasta carte , dar acum ca am citit recenzia ta nu mai aman lectura! Orice legat de primul si al doilea razboi mondial ma fascineaza teribil.
Eeee, dacă e vorba de atâți de wow veniți din partea ta , clar vreau sa o citesc!
Am mai citit carti despre Auschwitz si m-a durut fiecare in parte, insa cred ca trebuie sa citim aceste povesti ca sa nu uitam si sa le repetam.
Este o lectură cu un puternic impact emoțional, pe care fiecare dintre noi ar trebui să o citească la un moment dat.
Sigur este o carte care merită citită.